Fructele citrice sunt caracteristice oricarei insule din arhipelagul grecesc si prin urmare si insule Chios, motiv pentru care insula este numita “myrovolos” (aromat). Din monentul in care ajungeti pe insula aroma portocalelor si a mandarinelor va vor incanta simturile.

De-alungul anilor, cultivatorii au invatat din greseli iar astazi culturile de citrice pot fi vazut inconjurate de de ziduri inalte de piatra care le protejeaza de vant si de frig, acesta fiind foarte senzitive. Deasemenea, se pot vedea focuri intre copaci puse de catre cultivatori pentru a creea o temperatura propice acestor culturi.

In Noiembrie incepe adunatul mandarinelor, care se termina la inceputul sezonuli de adunat al portocalelor in decembrie. Fructele sunt adunat cate una si puse in cutii, pe care cultivatorii le vor vinde sau le vor aduce la Asociatia Agriculturala a Cultivatorilor de Citrice din Chios sau le vor vinde unor firme. Curios este faptul ca acest schimb a fost facut pe bucati, fiecare fruct in parte, pana la ocupatia germana cand a fost introdus sistemul de cantarire.

In trcut, fructele din Chios erau exportate catre Istambul, Marea Neagra, Izmir, Egipt si spre est. Din 1930, cand asociatia cultivatorilor a fost infiintata, locuitorii insulei exportau fructe citrice spre tari din estul europei. Astazi, citricele din chios sunt unice si sunt vandute sub denumirea de citrice din chios. Portocalele sunt consumate ca atare sau folosite pentru a produce sucuri naturale sau racoritoare.

Insa, cultivarea copacilor de citrice nu a fost intotdeauna una dintre activitatile principale de pe insula. Aceast nou negot a fost importat de genovezi in timpul ocupatiei dintre 1348 si 1566. Primii copaci de portocale au fost importati din Italia desi localnicii ii importau si din Africa sau chiar din India (1860-1862). Prima regiune unde au fost cultivati este Kambos, unde acumularile de apa au favorizat cultura “merelor de aur” dupa cum erau numite de grecii din antichitate.